Category: Nasoale


Oricît ar fi de diferiți la prima vedere domnu’ Dan (zis DDTV) și domnul Dan (Nicușor), reprezintă două manifestări ale aceluiași fenomen, care în varianta locală se numește dorul de Ceaușescu. Fie că este vorba de Nea Stere, fie de „elita” literar-tehnico-științifică  anticomunistă, dar fostă posesoare de carnet roșu sau/și ochi albaștri (Pleșu, Preda, revista 22, Observator Cultural ș.a.) toată lumea este căzută în admirația omului providențial care va veni și va schimba (va face, va drege, va….). La noi politica se face raportat la persoane pro sau contra Iliescu, Băsescu, Năstase, iar pe plan local Băsescu, Videanu, Oprescu. Acest lucru scoate în evidență caracterul fals al „democrației” de la noi, unde se votează după umori și percepții : Iliescu e comunist, Băsescu e anticomunist, Geoană e prostănac etc. aceste etichete maschează complet adevăratele mize: cine se află în spatele lor (public sau nu), ce forțe economice reprezintă, ce idei au (dacă  au), ce parte a clasei posedante ne va călca în picioare prin intermediul fiecărei „personalități”-locomotivă.

Un efect secundar este apariția mitului independentului, cu versiunea eroului pur și neîntinat. De una din versiunile acestea au profitat cu mai mult sau mai puțin succes și Vadim și nea Gigi și chiar Băsescu. Acum a venit rîndul celor doi Dani. La o privire mai atentă se complicitățile lor cu recent schimbata putere (sau părți ale ei). Primul domn Dan era văzut pînă de curînd ca un potențial partener al PDL, așa cum a fost partidul lui Gigi pe plan local. Al doilea domn după ce a ratat (sau a avut inteligența să evite) rolul de independent susținut de PDL a devenit ținta iubirii „intelectualilor lui Băsescu” și a primit sprijin logistic din partea unor apropiați ai regimului cum este Felix Tătaru.

Toate aceste mascarade și faptul că pretinși intelectuali formatori de opinie cad în capcane de trei lei, precum povestea cu ND, nu fac decît să arate imensa incultură politică la nivelul așa-ziselor elite. Acești oameni, majoritatea de bună credință, cred sincer că votul poate schimba ceva în societatea capitalismului tîrziu. Singura analiză lucidă scrisă de un simpatizant al lui ND pe care am citit-o este http://newsfromromaniannet.blogspot.com/2012/05/sa-vorbim-un-pic-despre-nicusor-dan.html, deși și aici răzbat anumite iluzii electoraliste.

În încheiere:

“If Voting Changed Anything, They’d Make It Illegal” (Emma Goldman)

Update: Niște observații interesante se găsesc și aici.

Smarandache la Academie!

Academia Română a comis-o din nou acordînd premiul Traian Vuia pe 2009, marelui savant de renume mondial Floreeentin Smarandache. Despre activitatea și moravurile sale se poate citi aici , inclusiv cu link-uri. Din păcate pagina sa de pe wikipedia a fost ștearsă, inclusiv denunțarea diferiților prieteni imaginari ai împricinatului. De asemenea marele savant  a întemeiat cîteva reviste, ba chiar și o editură. Unele dintre reviste conțin numele său în titlu (spre exemplu Smarandache Journal). Altele precum Progress in Physics (la care premiantul este membru în colectivul editorial) au făcut obiectul corespondenței de aici-pe scurt redactorul-șef are mari probleme în a înțelege cele mai elementare rezultate de Relativitate Generală și face în mod repetat afirmația (demnă de un student repetent)-„metode diferite dau rezultate diferite”  (iar o colegă din comitet dă citate false din Landau și Lifschitz).

Mai pe plaiurile noastre citim din două articole -unul apărut în județul de baștină al amicului nostru, celălalt în România Liberă (a se citi cu lămîie sau emetiral la îndemînă) aflăm că între prietenii săi din țară se numără Luigi Vlădăreanu de la Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei (este chiar membru în Consiliul Științific) și Ovidiu Șandru de la Politehnica din București (conferențiar). Probabil că aceasta este  filiera care l-a adus joia trecută pe Calea Victoriei. Cei doi corespondenți poate ar trebui să fie întrebați ce le-a oferit marele lor confrate transatlantic (invitații la Gallup-New Mexico-vezi pozele, primirea în Ordinul Smarandachesc, publicarea în reviste  a căror titlu provoacă rîsul) sau Doamne feri, or crede că geniul din Bălcești chiar comite știință adevărată (și ce de-a știință: matematică, fizică, logică, informatică, inginerie).

Deci: Proști, Escroci sau amîndouă? (se referă și la academicieni).

%d bloggers like this: