În care eroul nostru ajunge  în armată, la închisoare și la Princeton

Cum data nașterii lu Koblitz  a „ieșit” la tragerea la sorți, șansele să fie recrutat erau foarte mari. Primul impuls a fost să încerce să se înscrie la doctorat la Toronto (după cum se știe Canada refuza extrădarea dezertorilor și celor care se sustrăgeau recrutării), dar „linia” SDS și PLP era ca membrii lor să meargă în armată și să facă propagandă anti-războinică, după modelul lui Karl Liebknecht. Această politică  a dus la creșterea popularității și influenței SDS. Acceptat la Princeton în toamna lui 1969, a fost recrutat în primăvara lui 1970. Imediat a început să discute cu ceilalți recruți și să răspîndească broșurile PLP. Majoritatea recruților erau în principiu de acord dar se simțeau neputincioși în fața sistemului și recunoșteau direct aceasta-spre deosebire de intelectualii care se străduiau din răsputeri să găsească divergențe ideologice.  Denunțat de singurul patriot din unitate (un emigrant cubanez) este arestat împreună cu un alt membru al PLP și adus în fața unui tribunal militar. Cum politica partidului era aceea de a folosi procesul ca o tribună politică, cei doi (spre disperarea avocatului din oficiu) au recunoscut acuzațiile (distribuire de tipărituri interzise) și au primit pedeapsa maximă de șase luni. Condițiile din închisoare erau dure (cei doi a fost bătuți de mai multe ori de deținuții de drept comun instigați de gardieni). Pînă la urmă părinții lui au făcut presiuni la Pentagon pentru a opri abuzurile și a-i grăbi eliberarea (în același sens și Mark Kac a trimis o scrisoare).  Cum petrecea mult timp în carceră, unde era permisă o singură carte-de obicei Biblia, și-a reluat preocupările științifice citind manualul de Algebră al lui Serge Lang.

Spre sfîrșitul anului a aflat că ceilalți doi membrii ai PLP din Fort Eustis acuzați de aceleași fapte au fost achitați-linia partidului se schimbase și ei s-au putut apăra invocînd primul amendament (care al acea dată îi privea și pe militari). Aceste evenimente au grăbit eliberarea lui după 5 luni de detenție. Constatînd că nu are aptitudini de activist Koblitz a demisionat din PLP preferînd să rămînă „tovarăș de drum”.

La reluarea studiilor profesorii de la Princeton s-au arătat îngăduitori (spre exemplu au considerat anul de dinaintea recrutării ca un semestru). În aceeași perioadă a cunoscut-o pe viitoarea sa soție-studentă în prima generație de fete admise la Princeton.

În toamna lui 1971 împreună cu doi vechi colegi din WSA Koblitz și deja logodnica lui au fondat Grupul de Acțiune Universitară (UAG). Datorită amintirilor urîte lăsate de Abbie Hoffmann și RYM nu au reluat titulatura SDS. Botezul focului a avut loc prin organizarea unui protest împotriva reluării activităților ROTC în campus. În acest context au reușit să-l împiedice pe șeful marelui stat major să vorbească studenților (a încercat, dar a trebuit să plece după un sfert de oră, datorită scandărilor). Astfel UAG au cîștigat suficientă forță pentru a împiedica o ședință a a conducerii, unde urma să fie aprobată colaborarea cu ROTC, și să îi oblige la organizarea unei dezbateri la care au prezentat crimele comise de armata americană în Vietnam. Concentrarea pe efectul războiului asupra poporului vietnamez, a reprezentat diferența cu opoziția „liberală” la război, care denunța mai ales efectul războiului asupra soldaților americani.

În cu totul altă direcție, UAG a programat un protest la adresa  psihologului Richard Herrnstein autor și propagandist al corelației dintre I.Q. (coeficientul de inteligență) și rasă. Acesta urma să țină o conferință (pe o altă temă) invitat de departamentul de psihologie. Planul era ca la sfîrșitul conferinței să i se pună întrebări legate de teoria sa și să nu fie lăsat să plece pînă nu răspunde. Aflînd aceste planuri, Herrnstein și-a anulat conferința, ceea ce a provocat indignarea șefului departamentului de psihologie Leon Kamin. Acesta i-a acuzat pe studenți de încălacarea libertății cuvîntului. După mai multe discuții între Koblitz și Kamin, s-a hotărît organizarea unui forum pe tema libertații academice și responsabilității sociale a savanților. Cu această ocazie a fost trezit  interesul lui Kamin pentru legătura dintre ereditate și inteligență. Rezultatul a fost lucrarea The Science and Politics of IQ (1974) în care arăta că părintele teoriei eredității inteligenței și autorul celor mai importante studii experimentale, Sir Cyril Burt, a falsificat rezultatele studiilor sale referitoare la gemenii identici fundamentale pentru această teorie. Lucrările inițiate de Kamin au dat o puternică lovitură teoriei eredității care avea de altfel o mare componentă rasistă.

Pe planul studiilor activitățile politice nu l-au tulburat prea mult, căci conducătorul său de doctorat desemnat Phillip Griffiths se pregătea să plece la Harvard, iar cel pe care la-a ales, Nicholas Katz, se afla în Franța pentru un an. Koblitz și-a susținut doctoratul în 1974 și a primit o poziție la Harvard în 1975, după un an petrecut la Moscova. Soția sa care absolvise istoria cu o lucrare despre evoluția eugeniei și darwinismului social în SUA. Lucrarea pornea analiza de la lucrările lui Darwin personal și arăta prejudecățile rasiste ale acestuia (lucru nemaiauzit la acea dată). Acest fapt, precum și activitățile sale politice au dus la refuzul profesorilor ei de la Princeton să-i dea recomandări pentru doctorat (a fost acceptată în final la Brown University). Autorul remarcă faptul că în ceea ce el numește ne-științe (prin opoziție cu științele tari) simpatiile și antipatiile politice joacă un rol extrem de important, ceea ce în științe nu se întîmplă (decît extrem de rar).

Advertisements