Aceste cîteva idei sînt inspirate de un comentariu al lui Raoul Weiss pe CA (http://www.criticatac.ro/9493/postscript-la-multiculturalism/#comment-14454). Părerea lui era că stînga marxistă are de ales între două versiuni ale dreptei: cea neoliberală total subordonată capitalului financiar (reprezentată de mainstreamul politic american, conservatorii lui Cameron, Likud și în general toate guvernele occidentale) și cealaltă mai greu de numit cu un singur cuvînt reprezentată de Ron Paul (și probabil Tea Party) în SUA și de „axa CSU-FIDESZ-Rusia” în Europa. Această cealaltă dreaptă este caracterizată (sau pare să fie)  de respingerea intervențiilor în străinătate (Iraq,Afghanistan), eurosceptici, înclinați spre capitalul „adevărat” (agricultură,industrie), pe scurt o dreaptă naționalistă în opoziție cu cealaltă dreaptă. Să analizăm puțin componentele blocului european:

    • CSU a  fost înființată în 1946 și condusă din 1961 pînă în 1988 de  Franz Josef Strauß (fost ofițer politic al Wehrmachtului, devenit în 1945 translator pentru trupele americane și adept al Statelor Unite ale Europei) care a avut o influență decisivă în modelarea ideologiei acesteia. CSU este de fapt un CDU mai catolic și mai conservator, dar fără diferențe majore. Recent a dat cabinetului doamnei Merkel pe Karl-Theodor zu Guttenberg, ministru al apărării, care a intensificat activitatea Bundeswehrului în Afghanistan. După demisia sa (datorită faptului că teza sa de doctorat a fost în prea mare parte plagiată) a avut loc o remaniere și Hans-Peter Friedrich, președintele partidului, a devenit ministru de interne, post în care s-a manifestat ca un adept al reglementării Internetului, pentru identificarea blogerilor anonimi, atacuri contra sindicatelor funcționarilor de poliție, etc. A fost acuzat de tărăgănare a anchetei pentru interzicerea NPD-ului, dar secretarul-general la CSU a cerut interzicerea partidului die Linke.
    • Fidesz a revenit la putere în 2010 obținînd 52,73% din voturi (la o participare de 64,38%), lucru care i-a asigurat o majoritate de 2/3 din Parlament, unde poate trece orice lege vrea. Astfel a fost adoptată o nouă constituție puternic inspirată de ideile anilor ’30, cu dispariția republicii din numele țării, cu referințe la sfînta coroană a Sfîntului Stefan (apărută ca sursă a legitimității în tripartitul lui Werbőczi în 1515), declarînd că în perioada martie 1944-mai 1990 Ungaria a fost condusă de regimuri politice nelegitime, punînd condiția ca un număr mare de aspecte (codul fiscal, pensiile, asigurările sociale) să fie  legiferate de legi organice, care au nevoie de două treimi pentru a fi adoptate sau modificate. Practic Fidesz se asigură prin noua constituție că oricine vine după ei la putere va face tot politica Fidesz-ului. Recent a fost prezentat proiectul noului cod al muncii care printre altele interzice practic dreptul la grevă (deja puternic limitat), explicit cînd e vorba de măsurile de austeritate a guvernului. De asemenea a fost instituită obligația șomerilor să participe la mari lucrări de infrastructură (practic lagăre de muncă forțată). Pe scurt Fidesz, cu toate începuturile sale din 2010 care au provocat aplauzele multora (respingerea acordului cu FMI, naționalizarea sistemului de pensii private) și-a arătat adevărata față – aceea a unui regim de dictatură a capitalului, cele mai apropiate exemple fiind anumite dictaturi militare din America Latină (Brazilia 1964-1980, Uruguay 1973-1985, Argentia 1975-1982) sau regimul coloneilor din Grecia.
    • Rusia are o politică externă la fel de dură și urmărind interesul companiilor ruse ca și țările Europei Occidentale în estul UE, Statele Unite în America Latină (mai ales în anii ’80-’90) sau Australia și Noua Zeelandă în Asia-Pacific. Ultimele exemple sînt Ucraina și Belarus, unde companiile energetice ruse încearcă cu ajutorul activ al băncilor rusești să acapareze omologii lor locali.

După ce am văzut că nici o dreaptă nu este mai bună (sau mai puțin rea) mai există un argument de ordin practic: anume sau marxiștii sînt niște indivizi izolați care nu au nici o influență în societate și atunci nu au ce să aducă unor ipotetici aliați din dreapta „națională” sau dacă reprezintă o forță, atunci ne aflăm în fața doctrinei staliniste de „sprijin al burgheziei naționale”, doctrină care a spulberat sau în orice caz puternic slăbit partidele comuniste din America Latină, Orientul Mijlociu sau Îndepărtat. Singurele care au ajuns la putere au făcut-o nu sprijinind burghezia națională ci fiind sprijinite de aceasta în războaiele de eliberare națională (China, Vietnam, Laos). Ultima victimă este Partidul Tudeh din Iran.

Surse:

CSU:

http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Josef_Strauss

http://www.thelocal.de/politics/20110807-36807.html

Fidesz:

http://www.wsws.org/articles/2011/aug2011/hung-a29.shtml

http://www.wsws.org/articles/2011/jul2011/hung-j21.shtml

Rusia:

http://www.day.kiev.ua/214258

http://lapenseelibre.fr/LaPenseelibreN48.aspx